Mănăstirea Sinaia a fost ctitorită de spătarul Mihai Cantacuzino, între anii 1690-1695. Ansamblul așezământului cuprinde Biserica voievodală „Adormirea Maicii Domnului”, Biserica „Sfânta Treime” și Paraclisul „Schimbarea la față”.
Între anii 1870-1883, perioadă în care a fost construit Castelul Peleș, clădirea actualului muzeu a găzduit Familia Regală, acesta fiind reședință de vară.
Mânăstirea Sinaia datează din secolul al XVII-lea şi reprezintă identitatea istorică a oraşului Sinaia, fiind prima construcţie pe acest teritoriu. Fondatorul mânăstirii este Spătarul Mihail CANTACUZINO, care împreună cu mama sa Elena şi cu sora sa Stanca, face un pelerinaj la Locurile Sfinte, ajungând cu această ocazie şi la Muntele Sinai, unde s-a rugat în mânăstirea „Sfânta Ecaterina”.
Impresionat de măretia biblică a locurilor vizitate, construieste, la reintoarcerea în Tara Românească, o frumoasă mânăstire pe care o numeste SINAIA, „în amintirea Sinaiei celei mari”, mânăstire pe care o închină Sfintei Fecioare Maria.
Constructia mânăstirii începe în 1690 si va dura până în 1695. Datorită pozitiei sale strategice (situată pe valea Prahovei – rută comercială ce lega Bucurestiul de Brasov), mânăstirea va cunoste numeroase invazii turcesti sau austriece.
Biserica veche, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, este construită în stilul specific epocii in Țara Româneasca, stilul brâncovenesc. Forma exteriorului bisericii, in cruce latina -absidele in contur.